În noul mandat, succesul lui Trump nu va depinde doar de ordinele executive, ci și de cooperarea cu Congresul. Deși republicanii controlează ambele camere, majoritatea lor în Camera Reprezentanților este extrem de fragilă, iar procesul legislativ ar putea fi blocat de disensiuni interne.
În fața unei mulțimi entuziaste de 20.000 de persoane adunate în Washington, luni, 20 ianuarie, Donald Trump a început cel de-al doilea mandat prezidențial prin semnarea unui număr impresionant de ordine executive. Acestea au inversat numeroase politici din timpul administrației Biden și au marcat debutul a ceea ce Trump a numit, în discursul său inaugural, „o epocă de aur pentru America”.
Conform unui articol semnat de Samuel Garrett, Research Associate, United States Studies Centre, University of Sydney, publicat pe platforma theconversation.com, ordinele executive, folosite adesea de președinții americani pentru a-și pune rapid în aplicare agenda, au inclus măsuri controversate precum: înghețarea angajărilor în administrația federală și revenirea la munca în birouri pentru angajații publici; grațieri pentru persoanele condamnate în urma evenimentelor din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu; retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și din Organizația Mondială a Sănătății; declararea unei urgențe naționale la granița cu Mexicul și încetarea dreptului automat la cetățenie pentru copiii născuți pe teritoriul american.
Puterea și limitele ordinelor executive
Ordinele executive sunt instrumente legale puternice care permit președinților să implementeze rapid politici fără aprobarea Congresului. Totuși, acestea sunt limitate de controlul instanțelor, al Congresului și al opiniei publice. De exemplu, încetarea dreptului automat la cetățenie este contrară celui de-al 14-lea Amendament al Constituției și va fi cu siguranță contestată în instanță.
Trump a folosit luni aceste ordine pentru a anula 78 de directive emise în timpul administrației Biden, multe dintre ele referitoare la diversitate, echitate și incluziune în administrația federală. Deși aceste acțiuni transmit un semnal politic puternic, ele pot fi ușor revocate de succesorii săi.
În trecut, ordinele executive ale lui Trump, precum interdicția de călătorie pentru cetățenii din țările majoritar musulmane, au fost reduse sau contestate juridic. Similar, planul lui Joe Biden de anulare a datoriilor studențești a fost blocat în instanță.
Promisiuni mari și riscuri legislative
Deși popularitatea lui Trump este în prezent la un nivel ridicat, mulți americani așteaptă soluții rapide la probleme precum inflația, imigrația ilegală și infrastructura în declin. Mai mult de jumătate dintre cetățeni se așteaptă ca prețurile bunurilor de consum să scadă în timpul mandatului său, iar trei sferturi anticipează deportări masive.
Cu toate acestea, succesul lui Trump depinde nu doar de ordinele executive, ci și de cooperarea cu Congresul. Deși republicanii controlează ambele camere, majoritatea lor în Camera Reprezentanților este extrem de fragilă, iar procesul legislativ ar putea fi blocat de disensiuni interne.
În trecut, disensiunile din cadrul Partidului Republican au dus la eșecuri legislative, cum ar fi încercarea de a revoca Obamacare în 2017. Acest tip de ineficiență ar putea fi repetat, punând în pericol promisiunile făcute de Trump în campanie.
Pentru moment, entuziasmul generat de inaugurarea sa maschează aceste tensiuni. Totuși, pe măsură ce problemele persistente ale țării cer soluții imediate, administrația Trump va trebui să livreze rezultate concrete, altfel riscă să piardă sprijinul public.
Provocări viitoare
În ciuda sprijinului de care se bucură acum, Trump se confruntă cu tensiuni în interiorul Partidului Republican și cu presiuni externe pentru a-și îndeplini promisiunile. Rămâne de văzut dacă ordinea sa legislativă ambițioasă va reuși să obțină consensul necesar sau dacă va recurge din nou la ordine executive pentru a ocoli Congresul.
Pe măsură ce noul mandat avansează, succesul președintelui Trump va fi definit nu doar de acțiunile sale, ci și de capacitatea de a naviga printre complexitățile politice ale unui Congres divizat și ale unei țări însetate de schimbare.