Se spune despre greci că sunt printre puţinii pământeni care au bucuria de a trăi în acelaşi timp la munte şi la mare, de a se odihni cu trupul pe Muntele Olimp şi cu picioarele în Marea Egee. Ceea ce nu se spune însă este că acest lucru îi ajută să trăiască mai bine decât alţii, fără a face prea mult efort. Şi totuşi, locul în care se răfuiau între ei zeii, unde îşi duceau viaţa misticii sau unde filosofii au pus la cale Europa, în forma în care o vedem noi astăzi, s-a golit de tot ce era sacru, devenind o imensă fabrică de făcut bani.
Elada, ţara de baştină a lui Zeus şi cetatea din care filosofia a pornit să cucerească întreaga Europă a devenit astăzi, şi datorită crizei, o destinaţie facilă pentru români, firmele de turism dezvoltând o adevărată industrie de cărat turişti în Grecia.
Cât mai mulţi şi cât mai înghesuiţi cu putinţă.
În Paralia Katerini ca la Mamaia!
Staţiunea cea mai căutată de români este Paralia Katerini, o locaţie care, la prima vedere, nu arată prea atrăgător. O mare de vile care răsar brusc, din pământ, într-un câmp sălbatic, plin de boscheţi. După ce intri însă pe prima străduţă, de pe care se vede în zare marea, lucrurile încep să se aşeze.
Atmosfera generală este însă aceea de bazar turcesc, de piaţă îmbâcsită de mirosuri şi culori. Localurile au angajaţi români şi servesc mâncare românească, produsele sunt afişate şi în limba română iar plaja este la fel de neîngrijită ca la noi în ţară.
Ca o curiozitate, staţiunea este plină de blănuri (numai bune pe timp de vară) şi geme de kitschuri, prezentate pompos, sub numele de „Greek Art”. În general, cei care vând pe străduţele înguste din Paralia ştiu să numere până la doi. Euro. Orice lucru, oricât de nesemnificativ ar fi costă fie unul, fie doi euro. Localurile împrăştie miresme orientale şi muzică grecească sau occidentală, la modă.
Este greu să mergi pe stradă, prin mulţime şi să nu stai cu mâna încleştată pe poşetă sau pe portofelul din buzunar. Dacă te plimbi în jurul prânzului, eşti acostat de diverşi indivizi care te roagă să mănânci în localul lor „sărmăluţe sau fasole cu ciolan, ca la mama acasă!”.
Toate acestea pe o căldură care îţi usucă pielea şi te face să schimbi trei tricouri pe zi. Cea mai mare aglomeraţie este însă pe plajă, acolo unde umbrelele şi şezlongurile aproape că nu lasă loc de trecere pentru turişti. Cine s-ar putea însă deplasa pe un nisip care arde mai tare decât un cuptor.
Evident, nici apa nu este curată devreme ce sute de turiştii se bălăcesc în acelaşi timp în ea. Salvarea rămâne vizitarea zonelor muntoase sau a plajelor mai retrase şi liniştite.
Mai degrabă pelerinaje decât excursii!
Bani puţini, condiţii medii şi… excursii. Acestea din urmă sunt principala atracţie pentru românii care vor să vadă o parte din locurile importante ale Greciei.
Din Paralia se pot vizita Atena, Salonic, insula Skiathos, Muntele Athos, Muntele Olimp, Mănăstirile de la Meteora, staţiunea balneară Pozar şi cascadele de la Edessa.
Toate cu preţuri cuprinse între 20 şi 40 de euro. Vizitele se fac organizat, cu autocare dotate cu aer condiţionat şi cu ghizi, în majoritate, foarte bine pregătiţi. Cele mai multe dintre excursii sunt însă axate pe obiective religioase, potrivite pentru o parte a turiştilor, nu pentru toată lumea.
La Salonic, în Biserica Sfântul Dumitru, ocrotitorul orașului, lăcaş de cult construit în secolul al IV-lea, nicio icoană nu costă mai puţin de şase euro. Pe Muntele Olimp, Mănăstirea Sfântului Dionisie avea un mic „supermarket religios” în care se vindeau de la icoane şi biblii la iaurt şi uzo, aproape orice.
Înainte de a urca la Mănăstirile de la Meteora, turiştii sunt conduşi de ghizi la un alt „supermarket divin” burduşit cu icoane şi iconiţe, ceasuri, vederi şi alte produse de butic, unele dintre ele fără nicio legătură cu Grecia sau cu divinitatea.
Într-o broşură care, evident, era de vânzare la una dintre mănăstirile de la Meteora scria:
„aici sus, pe aceste uriaşe stânci singuratice şi-au găsit liniştea sufletească, trăind în copleşitoare lipsuri, oameni în zdrenţe, sihaştri, primii care au renunţat definitiv la cele lumeşti”.
Citatul se referea însă la o altă lume, diferită de aceasta în care mii de turişti urcă zilnic cu aurtocarele sau maşinile personale pentru a-şi face poze cu măicuţe rumene şi pline de viaţă, pentru a plăti trei euro ca să viziteze cotloanele ascunse ale mănăstirilor sau pentru a cumpăra gem de castane cu 5 euro sau mătănii cu 7.
Şi totuşi, Elada rămâne Elada
În ciuda acestor aspecte, peisajele din Grecia te lasă fără respiraţie. Infrastructura este ireproşabilă iar oamenii locului sunt deschişi, zâmbitori şi plini de viaţă.
Staţiunea balneară de la Pozar este un loc încântător, cu o piscină mare cu apă caldă, aşezată în mijocul pădurii la poala unui lanţ de munţi stâncoşi. Cascadele de la Edessa sunt parte a unui parc municipal, şi sunt înconjurate de pomi şi flori, într-un decor feeric.
Nici mănăstirile de la Meteora nu sunt de neglijat, peisajele de aici fiind mai apropiate de basm decât de realitate. Dincolo de legendele religioase pe care le ascund lăcaşele de cult, istoria acestora este una tumultuoasă şi impresionantă, mănăstirile fiind construite în secolul al XIV-lea de călugări, pentru a scăpa de invadatorii turci şi albanezi.
Din secolul al XVII-lea, din cele 24 de lăcaşuri, unele au fost abandonate treptat. Altele au fost distruse sau deteriorate în timpul războaielor, mai ales la începutul secolului al XIX-lea, de către oștile lui Ali Pașa.
Un alt loc deosebit este Muntele Olimp, nu doar pentru că pe el au trăit zeii, ci şi pentru peisajul extraordinar care poate fi admirat de pe culmile lui. Dacă tronul sau cada lui Zeus nu par a fi decât plăsmuiri ale minţilor greceşti (zămislite de forme săpate de vânt şi apă în stânci), locul în care albastrul mării se îmbină cu verdele muntelui, pare dintr-o altă lume.
De pe culmile Olimpului vin mulţi turişti să se dea cu parapanta, tocmai, pentru a vedea întreaga splendoare a peisajului la picioarele lor.
Atmosfera de pe majoritatea insulelor greceşti este diferită de cea de pe peninsulă. Plajele de pe insula Skiathos, spre exemplu, sunt curate iar apa este atât de limpede încât în port, sub vapoarele care plutesc, se pot vedea epavele vapoarelor care s-au scufundat, printre care se plimbă bancuri de peşti. Preţurile sunt un pic mai mari dar atmosfera este mult mai liniştită.
Una peste alta, o vacanţă în Grecia trezeşte impresii puternice, amestecate. Ceea ce rămâne însă, şi se sedimentează, este contrastul. Acela dintre forfotă şi linişte, dintre zeităţi şi ortodoxism, dintre civilizaţie şi barbarie, dintre dezamăgire şi încântare, dintre munte şi mare.
