Teatrul Regina Maria a pregătit pentru data de 1 februarie (miercuri), de la ora 19:00 cea dintâi premieră a anului 2012. Este vorba de piesa „Perpetua și Felicitas” în regia lui Tudor Chirilă și scenografia Oanei Cernea, o piesă care se dorește a fi un eseu despre martiraj. Piesa se va bucura de o concepție regizorală inedită în care arta teatrului și a muzicii va fi combinată cu cea a filmului.
Scenariul dramatic alcătuit după Actele Martirice paleocreştine publicate de Patriarhia Ortodoxă Română dar şi după alte texte din secolele al II-lea şi al III-lea, având ca ax Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas.
Spectacolul este conceput ca un eseu vizual postmodern despre martiraj în general, despre locul bine definit al martirului în microcosmul unei societăţi dictatoriale extreme, despre relaţia cu totul specială care se înfiripă între călău şi victima sa.
Sfâșiată de fiare și apoi decapitată
Textul este inspirat de un caz real bine documentat în textele vremii. În anii 202 – 203, în urma unui edict dat de împăratul Septimius Severus, un val de persecuţii cutremură Imperiul Roman.
Îi cade victimă şi un grup de cinci creştini din Cartagina adepţi ai sectei (eretice) montaniste, ţesut în jurul figurii tinerei şi bogatei matroane (22 de ani) Vibia Perpetua, foarte bine instruită (scria în greceşte, cu toate că la Cartagina limba literară era latina), azvârlită în închisoare după ce născuse, alăptându-şi încă pruncul la sân.
Alături de ea va sta sclava sa Felicitas, care va naşte la rându-i chiar în închisoare. Refuzând cu obstinaţie să-l considere zeu pe împăratul Romei şi să-i aducă jertfe în public în pofida insistenţelor de tot felul ale autorităţilor timpului lor, cei cinci martiri sunt finalmente condamnaţi să fie sfâşiaţi de fiare în amfitetatrul din Cartagina, ca episod al sărbătorilor organizate de municipalitate cu ocazia aniversării zilei de naştere a unuia din fiii nevârstnici ai împăratului.
Cu sânii încă mustind de lapte, Vibia Perpetua este legată de coloana condamnaţilor şi biciuită, apoi zdrobită de o vacă sălbatică în uralele mulţimii. Pentru că încă mai trăia, este decapitată.
Unicitatea evenimentului este dată de viziunile pe care Sfânta Perpetua le-a avut în perioada detenţiei şi pe care le-a aşternut pe hârtie, scrieri salvate de membrii comunităţii creştine şi incluse în actul ei martiric (singurul dintre toate povestit la persoana întâi, ca un jurnal de infern), constituind unul din cele mai frumoase momente literare din creştinismul primitiv.
Marele apologet paleocreştin, cartaginez la rându-i, Tertullian se referă la viziunile Sf. Perpetua în tratatul său De Anima – Despre Suflet. Sfântul Augustin (tot cartaginez) a rostit la comemorarea sfintelor, la două secole după moartea lor, trei splendide cuvântări incluse azi în operele sale.
În anul 1909, un arheolog francez a descoperit mormintele sfintelor în săpăturile sale din Basilica Majorum, ridicată ulterior peste ele, inclusiv inscripţia pe care sunt săpate numele celor cinci care apar şi în text.
În ruinele amfiteatrului din Cartagina, amplasat azi în curtea interioară a Palatului Prezidenţial din Tunis şi prin urmare greu vizitabile se păstrează coloana la care au fost legate şi biciuite – coloană care încă subzistă ca prin minune pe acelaşi amplasament.
Biserica Ortodoxă le sărbătoreşte pe cele două sfinte martire în 1 februarie.
Concepție regizorală inedită
Concepția regizorală este insolită, spectacolul fiind dezvoltat pe două planuri întrepătrunse. Unul filmic, proiectat pe un mare ecran, în care personajele vor susţine textul dramatic ajutate fiind de încadraturile propice (prim-plan, gros-plan).
Altul scenic, în care aceleaşi personaje vor evolua simultan în momente de teatru-imagine verbal şi non-verbal, descinse parcă din lumea umbrelor. Cele două planuri interferează în permanenţă, personajele penetrând ambele spaţii, fie „live”, fie filmate.
Apare cu această montare un spaţiu scenic nou, film şi teatru deopotrivă, numit de autor polispațiu ludic, ce se bucură de toate avantajele oferite de fiecare dintre cele două arte, îngemănate pentru prima oară la Teatrul Regina Maria din Oradea.
Regia artistică şi scenariul dramatic este semnat de Tudor Chirilă, scenografia de Oana Cernea, imaginea de Şerban Carţiş, muzica de Florian Chelu, muzica viziunii lui Saturus de Emil Sauciuc. Regizor tehnic va fi Florica Cighir iar director general Daniel Vulcu.
Din distribuție vor face parte Mihaela Gherdan (Sf. Perpetua), Angela Tanko (Sf. Felicitas), Emil Sauciuc (Saturus), Adrian Locovei (Revocatus), Florian Chelu (Saturninus), Corina Cernea (Septimia), Daniel Vulcu (Hilarianus), Sebastian Lupu (Tribunul / Egipteanul), Alina Leonte (Grefierul / Dinocrate), Ion Abrudan (Tatăl Sf. Perpetua) și Tiberiu Covaci (Bătrânul / Rinocerul).
Omul din spatele spectacolului
Născut în 1961 la Oradea, regizorul artistic Tudor Chirilă este absolvent al Liceului de Filologie – Istorie Oradea, promoţia 1980 și absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” Bucureşti, promoţia 1987, specializarea regie teatru, film şi televiziune.
Între 1987 și 1992 a fost regizor artistic în mai multe teatre din ţară, predând chiar între 1992 și 2002 regie la Facultăţii de Teatru din Universitatea Babeş-Bolyai Cluj.
S-a angajat în 2002 la TVR și a obţinut mai multe premii pentru teatru şi film în ţară şi străinătate, fiind unul dintre cei trei regizori români care a adunat de-a lungul carierei cele mai importante distincţii naţionale pentru teatru, film şi televiziune (UNITER, UCIN şi APTR)
„Am fost învăţat la şcoală că cinematograful a copleştit teatrul la începutul secolului XX prin invenţia numită gros-plan, care îi aparţine în exclusivitate.
Mi-am propus să aduc gros-plan-ul pe o scenă de teatru, pentru a demonstra că arta reprezentaţiei scenice nu cunoaşte limite. A apărut astfel un spectacol de teatru și film, un hibrid de frontieră pe care nu ştiu cum să-l denumesc încă.”
spune despre piesa regizată la Oradea, Tudor Chirilă.
Regizorul artistic este singurul realizator care în cei peste 20 de ani de televiziune concurenţială din România a ajuns în topul audienţei cu filme documentare (de 27 de ori).