Fie că ne place sau nu, lumea în care noi cei de astăzi trăim este rodul lumilor trăite de înaintaşi, o împlinire a idealurilor sau un eşec tragic al viselor şi aşteptărilor acestora. Momente când cele două lumi se întrepătrund aduc cu sine o fascinaţie aparte. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii, la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, când doi dintre „grănicerii” trecutului şi-au deschis sufletul în faţa prezentului.
Absolvent al Liceului Ortodox Emanuil Gojdu, numit apoi Liceul Nr. 1 Oradea, în promoţia 1952 – 1953, Ioan Cohuţ are tolba plină de poveşti, istorii ancorate într-un trecut pe care noi, cei de astăzi, îl cunoaştem doar din cărţi.
„60 de ani reprezintă o felie mare de timp, dar ne bucurăm că putem să vă prezentăm ce am realizat noi şi colegii noştrii şi putem spune că am făcut ceva în această viaţă”
a spus Ioan Cohuţ, într-o conferinţă de presă care a avut loc ieri la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, la care au mai participat actualul director Viorel Mititean şi Dorel Tifor, absolvent şi profesor timp de 48 de ani doar la Gojdu.
După ce a absolvit Facultatea de Geologie a Universităţii „Babes Bolyai” din Cluj Napoca, Ioan Cohuţ a fost timp de 16 ani preşedinte al Asociaţiei Române de Geotermalism şi opt ani membru în conducerea Asociaţiei Mondiale de Geotermie.
În acest timp a publicat 29 de articole şi comunicări ştiinţifice (7 în ţară şi 22 în străinătatea) şi a fost şef de proiect şi coautor la 27 de studii de valorificare a potenţialului geotermal, dintre care şase pentru parteneri străini.
„Am învăţat când eram tânăr, de la profesorii pe care i-am avut la Gojdu, nişte personalităţi impozante, că elevul nu este asemeni unei sticle de umplut ci mai degrabă asemeni unui foc care trebuie aprins. Tot ce rămăsese după război, în materie de intelectuali au fost aduşi de conducerea Liceului Ortodox Emanuil Gojdu, pentru a ne învăţa pe noi. Aici a început traseul vieţii mele care a curs apoi lent, cu numeroase realizări”
a spus Cohuţ.
„Sunt pentru exploatarea gazelor de şist!”
Deşi ştie că se bagă într-o zonă de unde o să primească numai înjurături, Cohuţ nu a ezitat să îşi facă publică expertiza şi într-un subiect foarte delicat astăzi.
„Sunt pentru exploatarea gazelor de şist. Toată această mişcare împotriva fracturării hidraulice a pornit de la o propagandă politică din America.
Un filmuleţ care prezenta catastrofele exploatării gazelor de şist subliniindu-se doar efectele fără a se vorbi despre faptul că toate acele catastrofe s-au produs pentru că cei care au lucrat acolo au făcut erori impardonabile pentru un geolog.
Exploatarea făcută însă corect şi după un studiu de impact amănunţit, făcut ca la carte, ar fi benefică pentru România. Cum credeţi că au ajuns americanii să-şi acopere 38% din necesarul de gaze prin această metodă, dacă ea ar fi fost una rea?”
s-a întrebat retoric Cohuţ care a mai spus, vizavi de contestatrii de astăzi ai acestei metode de exploatare:
„Semidoctul este cel mai periculos adversar într-o discuţie. Nu ştie dar crede că ştie şi de aceea este vehement. Mai rău este că şi adună în jurul său alte persoane, de acelaşi calibru”.
Cu toate acestea, Cohuţ spune că şi-ar da foc în faţa Primăriei dacă s-ar decide să se facă astfel de exploatări în parcuri naturale cum este Băile Felix sau în zone populate, cum este Oradea.
„Vin gojdiştii cu măgarii!”
Dorel Tifor, fost director al Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu” şi fost consilier local în Primăria Oradea şi-a amintit la rândul lui cu nostalgie de anii de liceu.
„Noi reprezentam în Oradea şcoala de băieţi, fetele fiind grupate în alte două şcoli, cea a Ursulinelor şi Oltea Doamna. Îmi amintesc că aveam doi măgari cu care mergeam în deal să cumpărăm pâine pentru internat şi încăpăţânaţii se blocau exact în faţa şcolii de fete de la Oltea Doamna.
Ne chinuiam să îi convingem să plece la drum iar fetele râdeau la noi de pe geam. Aşa ajunsesem celebri pentru că fetele spuneau când trebuia să trecem prin faţa şcolii lor „vin gojdiştii cu măgarii!”.
Eram însă din alte categorii sociale.Fetele erau, în majoritate, domnişoare de oraş în timp ce noi, în majoriatate, eram fii de ţărani sau de intelectuali de la ţară, copii de mici meseriaşi sau de funcţionari veniţi în Oradea.
Totuşi, datorită lor am învăţat să dansăm pentru că ele luau ore de balet iar profesorii ne duceau şi pe noi să învăţam. Se simţea însă, în permanenţă, diferenţa dintre noi şi ele”
îşi aminteşte cu nostalgie, Tifor.
Toate aceste lucruri vor avea posibilitatea să şi le amintească împreună cu cei 19 absolvenţi (dintr-un total de 56 – în majoritate decedaţi), sâmbătă, de la ora 10.00, la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu” când va avea loc întâlnirea de 60 de ani.
Atunci, pentru câteva ore, cele două lumi trecutul lor şi prezentul nostru, se vor întrepătrunde iar elevii şi profesorii de astăzi vor sta faţă în faţă cu ceea ce-i defineşte, cu istoria propriei deveniri. Asta, până când şi ei, la rândul lor, vor deveni istorie.
Ichim Vasilică
