Tag Archive | "Ceauşescu"

Victime colaterale, ce facem?


Nu ne mai rămâne aproape nimic de făcut. Democrația, acea conducere a poporului cum o numeau vechii greci, este cea mai mare otravă pentru România. Nu pentru că ar fi ceva rău ci pentru că fără o educație minimă a cetățenilor, ea este mai mult dăunătoare decât folositoare. Iar în România, de două decenii și jumătate cetățeanul a fost mai mult mințit și batjocorit decât educat!

M-am gândit prima dată să plec din țară, anul trecut Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

IPP consideră gestul lui Năstase „nedemn” și critică politicienii care îi plâng de milă


Institutul pentru Politici Publice (IPP) deplânge modul în care Adrian Năstase a încercat să se sustragă executării pedepsei, dar mai ales sfidarea principiului egalităţii în faţa legii. Conform reprezentanților IPP neacceptarea deciziei celui mai înalt for al țării este un gest „nedemn” din partea lui Năstase, devreme ce pe timpul lui Ceaușescu mii de deţinuţi și personalităţi ale vieţii politice au acceptat să intre în pușcărie, chiar dacă erau nevinovate, fără să-și pună problema sinuciderii.

Indiferent de starea emoţională pe care o traversează în ultima perioadă fostul premier, IPP deplânge Read the full story

Posted in OradeaComments (0)

Episcopul Oradiei nu mai are timp de Dumnezeu. E în campanie electorală!


Scăpată, și nu prin minune dumnezeiască, de deconspirarea dosarelor popilor turnători și cu buzunarele pline de arginții cadorisiți de politicienii slabi de înger, Biserica Ortodoxă Română începe să își intre în adevăratul ei rol. Acela de propovăduitoare. Dar nu a lui Dumnezeu cum ar crede naivii, ci al parlamentarilor, al celor care au luat cu „bravură” mâncarea de la gura săracilor pentru a le da arginți popilor ca să-și construiască, într-o țara în care pensionarii nu au ce pune pe masă iar bolnavii mor prin spitale din lipsă de medicamente, sute de clădiri megalomane, cu turnulețe colorate, ca ale țiganilor.

Cu câteva zile în urmă între maghiarii din Bihor se iscase un mic război. Read the full story

Posted in EditorialComments (5)

Revoluția mea


Am început povestea asta de zece ori și curgea tâmpit. Hai sa o încep așa cum vine firesc. Îmi e greață. Când aud de revoluție am o strângere a stomacului. Respect, rememorez, plec capul. Dar strângerea din stomac există. Puteți da cu pietre, chiar mă lasă rece. Dar nu cred că ați avea motiv să o faceți dacă citiți explicația.

Explicația… Nu am scris despre revoluție de ani și ani de zile. Nu are rost. Mă uit la filme despre război dar rareori povestesc despre ale mele. Din aceeași lipsă de rost. Suntem veterani de război, câțiva, nu revoluționari. Când murim, municipalitățile se dau cu curul de pământ și numesc străzi după noi, să-și mai schimbe niște oameni nevinovați buletinele. Acum vorbesc de noi, jurnaliștii care ne băgăm în cotloane calde. Atunci, la revoluție, nu eram jurnalist. Dar cred că începeam să fiu Read the full story

Posted in ReportajComments (2)

Producţia de „pionieri la hectar” mulţumitoare şi anul acesta


Pe timpul comunismului lui Ceauşescu una dintre categoriile la care România stătea foarte bine era propaganda. Specifică tuturor ţărilor comuniste, propaganda avea misiunea de a arăta că în ţările în care oamenii erau schilodiţi în lagăre şi bătunţi cu bocancul în stomac până le dădea sângele pe nas, totul era numai lapte şi miere. Acest lucru se făcea, mai ales, prin umflarea rezultatelor şi cifrelor care arătau situaţia economică a ţărilor comuniste. România era „Grânarul Europei”, minciună sfruntată dar care încă mai crează nostalgii foştilor activişti, torţionari şi lingăi ceauşişti (ajunşi, între timp, nişte bătrânei ce ne pot părea simpatici). În fine, ceea ce merită reţinut de aici este procedeul de umflare artificială a rezultatelor, lucru care pare a fi fost preluat, cu succes, după 1989 de sistemul de învăţământ românesc. Mă refer, în principal, la examenul de Bacalaureat, acolo unde tot prostul pare a fi campion. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult