Tag Archive | "Ceauşescu"

Victime colaterale, ce facem?


Nu ne mai rămâne aproape nimic de făcut. Democrația, acea conducere a poporului cum o numeau vechii greci, este cea mai mare otravă pentru România. Nu pentru că ar fi ceva rău ci pentru că fără o educație minimă a cetățenilor, ea este mai mult dăunătoare decât folositoare. Iar în România, de două decenii și jumătate cetățeanul a fost mai mult mințit și batjocorit decât educat!

M-am gândit prima dată să plec din țară, anul trecut Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

IPP consideră gestul lui Năstase „nedemn” și critică politicienii care îi plâng de milă


Institutul pentru Politici Publice (IPP) deplânge modul în care Adrian Năstase a încercat să se sustragă executării pedepsei, dar mai ales sfidarea principiului egalităţii în faţa legii. Conform reprezentanților IPP neacceptarea deciziei celui mai înalt for al țării este un gest „nedemn” din partea lui Năstase, devreme ce pe timpul lui Ceaușescu mii de deţinuţi și personalităţi ale vieţii politice au acceptat să intre în pușcărie, chiar dacă erau nevinovate, fără să-și pună problema sinuciderii.

Indiferent de starea emoţională pe care o traversează în ultima perioadă fostul premier, IPP deplânge Read the full story

Posted in OradeaComments (0)

Episcopul Oradiei nu mai are timp de Dumnezeu. E în campanie electorală!


Scăpată, și nu prin minune dumnezeiască, de deconspirarea dosarelor popilor turnători și cu buzunarele pline de arginții cadorisiți de politicienii slabi de înger, Biserica Ortodoxă Română începe să își intre în adevăratul ei rol. Acela de propovăduitoare. Dar nu a lui Dumnezeu cum ar crede naivii, ci al parlamentarilor, al celor care au luat cu „bravură” mâncarea de la gura săracilor pentru a le da arginți popilor ca să-și construiască, într-o țara în care pensionarii nu au ce pune pe masă iar bolnavii mor prin spitale din lipsă de medicamente, sute de clădiri megalomane, cu turnulețe colorate, ca ale țiganilor.

Cu câteva zile în urmă între maghiarii din Bihor se iscase un mic război. Read the full story

Posted in EditorialComments (5)

Revoluția mea


Am început povestea asta de zece ori și curgea tâmpit. Hai sa o încep așa cum vine firesc. Îmi e greață. Când aud de revoluție am o strângere a stomacului. Respect, rememorez, plec capul. Dar strângerea din stomac există. Puteți da cu pietre, chiar mă lasă rece. Dar nu cred că ați avea motiv să o faceți dacă citiți explicația.

Explicația… Nu am scris despre revoluție de ani și ani de zile. Nu are rost. Mă uit la filme despre război dar rareori povestesc despre ale mele. Din aceeași lipsă de rost. Suntem veterani de război, câțiva, nu revoluționari. Când murim, municipalitățile se dau cu curul de pământ și numesc străzi după noi, să-și mai schimbe niște oameni nevinovați buletinele. Acum vorbesc de noi, jurnaliștii care ne băgăm în cotloane calde. Atunci, la revoluție, nu eram jurnalist. Dar cred că începeam să fiu Read the full story

Posted in ReportajComments (2)

Producţia de „pionieri la hectar” mulţumitoare şi anul acesta


Pe timpul comunismului lui Ceauşescu una dintre categoriile la care România stătea foarte bine era propaganda. Specifică tuturor ţărilor comuniste, propaganda avea misiunea de a arăta că în ţările în care oamenii erau schilodiţi în lagăre şi bătunţi cu bocancul în stomac până le dădea sângele pe nas, totul era numai lapte şi miere. Acest lucru se făcea, mai ales, prin umflarea rezultatelor şi cifrelor care arătau situaţia economică a ţărilor comuniste. România era „Grânarul Europei”, minciună sfruntată dar care încă mai crează nostalgii foştilor activişti, torţionari şi lingăi ceauşişti (ajunşi, între timp, nişte bătrânei ce ne pot părea simpatici). În fine, ceea ce merită reţinut de aici este procedeul de umflare artificială a rezultatelor, lucru care pare a fi fost preluat, cu succes, după 1989 de sistemul de învăţământ românesc. Mă refer, în principal, la examenul de Bacalaureat, acolo unde tot prostul pare a fi campion. Read the full story

Posted in EditorialComments (0)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult