Tag Archive | "Sarajevo"

Despre un vot. Cu capul pe ușa secției de votare.


Trântesc pe o masă manualul ăla ce ne povestește de votare, și cum trebuie să fie ea, de se aude în toată secția de votare. În ambele – că-s două, la noi. În toată sala aceea, ca de spectacol, cu tavan imens, cu două echipe de oameni nervoși și grăbiți. „Am spus că e vot valabil, și rămâne valabil!” – urlu. Și jur că o să bag cărțulia aia pe gât oricui nu mă ia în serios. Și o s-o și răsucesc.

E prima dată când urlu la ei. A fost o zi foarte lungă, venind după o seară care deja se împănase de contravenții, Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

O voce de ascultat și înțeles, din Bruxelles, atunci când se cutremură lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


– „Ne gândim la voi”- îi spun, ca ultim lucru, cu vocea în lacrimi, Johannei, înainte să închid telefonul. E marți dimineața, după atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, căzuseră rețelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), la purtătoarea lor de cuvânt, să întreb de va exista o declarație a președintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Inițial, Johanna mi-a spus că nu va exista. Că sunt toți șocați. Și doar stau în birouri și… Apoi a venit și declarația, seara. Despre tristețe și rugăciuni. Deocamdată.

Dar cel mai important, atunci când cuvintele începeau să fie folosite Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Revoluția mea


Am început povestea asta de zece ori și curgea tâmpit. Hai sa o încep așa cum vine firesc. Îmi e greață. Când aud de revoluție am o strângere a stomacului. Respect, rememorez, plec capul. Dar strângerea din stomac există. Puteți da cu pietre, chiar mă lasă rece. Dar nu cred că ați avea motiv să o faceți dacă citiți explicația.

Explicația… Nu am scris despre revoluție de ani și ani de zile. Nu are rost. Mă uit la filme despre război dar rareori povestesc despre ale mele. Din aceeași lipsă de rost. Suntem veterani de război, câțiva, nu revoluționari. Când murim, municipalitățile se dau cu curul de pământ și numesc străzi după noi, să-și mai schimbe niște oameni nevinovați buletinele. Acum vorbesc de noi, jurnaliștii care ne băgăm în cotloane calde. Atunci, la revoluție, nu eram jurnalist. Dar cred că începeam să fiu Read the full story

Posted in ReportajComments (2)

Aurora boreală a Virginiei Zeani


Ascult iar „Sempre libera” de pe youtube, de pe linkul pe care l-am primit ca prim contact cu opera Virginiei Zeani. Drumul de la acea primă audiţie, cu o Violettă extraordinară, de o culoare, o prestanţă, un joc şi o strălucire aparte, din Traviata, Violettă pe care încă nu o descoperisem pe-atunci, din trecut, şi întâlnirea cu minunatul om care a întruchipat-o de sute de ori, se va aşterne îndată pe hârtie. Nu ştiam de ce nu auzisem despre aşa o cântăreaţă fantastică, în ciuda faptului că iubesc opera şi că am căutat-o, în timp, şi ca spectacol, şi doar ca audiţie.

Mai apoi, solicitând informaţii despre Virginia Zeani dar mai ales citind cartea „Canta che ti passa”, care prezintă mult din viaţa artistei Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult